Cum catalizam inovatia si cooperarea regionala in Balcanii de Vest si regiunea Dunarii

Am participat de curand la conferinta finala a proiectului WBC-INCO NET,  finantat de Comisia Europeana cu scopul de a oferi o platforma de networking si knowledge-sharing intre actorii sistemului de cercetare si inovatie din tarile Balcanilor de Vest si UE. Conferinta s-a axat pe explorarea oportunitatilor de dezvoltare a sistemelor de cercetare si inovatie din regiune.

O prezentare interesanta a fost a prof. Slavo Radosevic, de la University College London, care a oferit o vedere de ansamblu asupra stadiului sistemelor de cercetare si inovatie (CDI) din tarile din Balcani si a pus in discutie problematica cresterii economice catalizata de procesul de CDI.

Cateva fapte care sumarizeaza peisajul inovatiei in Balcani, care ilustreaza in principiu o stare de fapt destul de cunoscuta (mai multe se gasesc pe slide-urile de la conferinta):

  1. In primul rand, similar ca si in Romania si Bulgaria, investitiile publice si private in activitatile de cercetare si inovatie sunt foarte mici in general in Balcani,  ceea ce se reflecta si in rezultatele cercetarii (de ex. numar de publicatii si tehnologii brevetate foarte redus in comparatie cu EU).
  2. Se poate remarca o tendinta crescuta a sectorului privat de a obtine certificari de calitate a produselor, gen ISO9001. La nivel macroeconomic, aceasta aspect de fapt explica tendinta de crestere bazata pe imbunatatirea capabilitatilor de productie, si nu a capabilitatilor tehnologice. In general, actorii inovatori din sectorul privat din Balcani, la fel ca si cei din Romania si Bulgaria inoveaza in principiu prin transfer tehnologic, achizitia si integrarea de noi masini – toate produse / inventate de catre alti actori din economii mai dezvoltate (unde cresterea este bazata si pe aceste procese de inovare in-house a firmelor)
  3. Exista o diferenta relativ mare intre “oferta” de pe piata sistemului de CDI (reflectata de activitatile universitatilor si institutelor de cercetare in majoritate din sectorul public) si “cererea” de produse CDI si inovatie, in principiu din partea sectorului privat. Se cerceteaza mult mai mult (cantitativ vorbind, conform numarului mare de institute de cercetare si publicatii aferente)  decat este apoi folosit in procesele de productie, sau in activitatile firmelor.

Concluzia pentru politicile de sustinere a inovatiei in Balcanii de Vest, care se aplica si Romaniei in mare parte, este ca este nevoie de o mai mare concentrare a atentiei asupra factorilor catalizatori ai a cererii de inovatie in interiorul mediului privat, nu numai pe finantarea directa a cercetarii (sau oferta pe piata inovatiilor). Lipsesc politicile de promovare a comercializarii de inovatii, de a ajuta tranzitia de la prototip aproape gata, la un produs ce poate fi folosit la o scala mai mare. In acelasi timp, nu trebuie neglijate stadiile mai timpurii sau intermediare in procesul de inovatie, care tin de modul cum o idee de produs sau serviciu poate trece de la stadiul de macheta la a fi gata de pus in folosinta (in proiecte complexe, acest proces poate lua ani buni). Mai ales in stadiile acestea, prof. Radosevic argumenta ca este nevoie de sustinerea colaborarilor dintre sectorul de cercetare si mediul privat, dar care de fapt sa fie initiate bottom-up, de catre firmele private, de multe ori IMM-uri. Colaborarile cu universitatile pornite din partea firmelor pot fi cu atat mai fructuoase cu cat pornesc de la nevoile firmelor si sunt ancorate in posibilitati de imbunatatire a unor procese tehnologice, sau modele de business, sau, in acelasi timp, pot atinge si scopuri de imbunatatire a impactului social sau de mediu al companiilor.

In Balcanii de Vest, dar valabil si pentru sistemul de inovatie din Romania si Blugaria, exemple de masuri publice necesare ar fi programe de twinning intre parteneriate industriale, si modernizarea universitatilor pentru a creste relevanta cercetarii academice pentru mediul privat.  De asemenea, exista o varietate de alte forme de sustinere a cererii de inovati in sectorul privat (si au luat amploare in ultimii ani), de la achizitii publice de produse inovative gata de a fi comercializate sau chiar produse in stadiu pre-comercial, la  interventii mai reduse (financiar cel putin) ale statului, prin organizarea de retele, promovarea de parteneriate si facilitarea aparitiei clusterelor, sau introducerea voucherelor de inovatie, etc. 

Proiectul WBC-INCO NET transmitea newslettere foarte pline de informatii despre initiative de inovare din regiunea Balcanilor de Vest si Europa Centrala si de Est, precum si oportunitati de finantare ale Comisiei Europene sau globale. Publicatia finala a proiectului este un compendiu despre sistemele de cercetare si inovare din Balcanii de Vest si cooperarea teritoriala in regiune, poate fi foarte util.  Proiectul va fi continuat prin Danube Inco-Net, o initiativa sub egida Strategiei Macro-regiunii Dunarii, coordonat de Centrul pentru Inovatii Sociale (ZSI) din Austria. Este interesant de urmarit evolutia proiectului in continuare, atat pentru informatiile si oportunitatile de finantare si exchange in domeniul CDI din regiune, dar si din perspectiva faptului ca prioritatile fondurilor europene de pre-aderare dedicate statelor din Balcani se regasesc cercetarea si inovatia, pe modelul fondurilor structurale disponibile Statelor Membre UE, deci pot rasari multe oportunitati de colaborare in acest domeniu.

On mai 14th, 2014, posted in: Articole pe blog by Tags: ,

Leave a Reply