Antreprenorii cu tehnologii inovative pot aplica la RICAP

CRIDL anunță că s-au lansat aplicațiile la Programul de Asistență în Comercializarea Inovării din România (RICAP).

Aplicațiile sunt deschise până în data de 15 noiembrie 2013, iar programul de asistență pentru inovatorii selectați se va desfășura în perioada decembrie 2013 – aprilie 2014. Mai multe detalii pe site-ul www.ricap.ro

RICAP se adresează antreprenorilor și cercetătorilor români inovatori în tehnologie, cu potențial de comercializare. Aplicanții pot proveni din orice domeniu de activitate, inclusiv IT&C, mecanică, mecatronică, tehnologii agricole, bio-tehnologii, precum și altele. Dacă sunteți selectați pentru a participa la RICAP, veți beneficia de programe de mentorat personalizat cu experți din România și din SUA, traininguri în comercializarea inovării și întâlniri cu potențiali parteneri și finanțatori pe plan internațional.

Aplicarea se face prin completarea unui scurt formular online, care cuprinde informații de bază despre profilul organizației, tehnologia, încadrarea pe piață și obiectivele de comercializare.

Evenimentele RICAP Innovation Info

Pentru mai multe informații, cei interesați sunt invitați să participe la evenimentele RICAP Innovation Info. . Aici ne vom cunoaște și vom discuta despre program și comercializarea inovării împreună cu Rohit Shukla, CEO Larta Institute, Dragoș Pîslaru, manager general GEA Strategy & Consulting și director de program RICAP, precum și cu restul echipei de proiect.

Evenimentele vor avea loc la:

București – Tech Hub, 22 octombrie, 18:30

Cluj-Napoca – Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, 23 octombrie, 14:00

Iași – Tehnopolis, 25 octombrie, 9:30

Înscrierea la evenimente se poate realiza pe blogul RICAP sau printr-un e-mail la contact@ricap.ro până joi, 17 octombrie.

Așteptăm antreprenorii și cercetători interesați să aplice la program și să ne cunoaștem la evenimentele RICAP Innovation Info.

 

Posted in Uncategorized

Asistență pentru conectarea tehnologiilor inovative la piața globală

Antreprenorii ce dezvoltă tehnologii inovative au ocazia de a accesa o nouă resursă pentru comercializarea pe plan global a produselor lor: Programul de Asistență în Comercializarea Inovării din România (RICAP) este un program pilot lansat astăzi, ce își propune să conecteze tehnologiile inovative românești la piața globală. Aplicațiile se fac în perioada 1 octombrie – 15 noiembrie 2013, iar programul de asistență pentru antreprenorii selectați se va desfășura în perioada decembrie 2013 – aprilie 2014.

RICAP se adresează antreprenorilor români care vor să valorifice potențialul de business al tehnologiilor lor inovative, oferindu-le instrumente practice pentru comercializare, acces la expertiză globală pentru testarea și validarea potențialului comercial al tehnologiei, precum și ocazia de a dezvolta parteneriate strategice și de a obține acces la capital.

“Prin acest program ne dorim să completăm ecosistemul inovării din România cu un nou model de asistență antreprenorială. Vrem să conectăm la piața globală tehnologii inovative românești, folosind un model american de sprijin pentru comercializarea inovării testat și aplicat cu succes în mai multe țări.” – Dragoș Pîslaru, director general al Gea Strategy & Consulting și director de program RICAP, în cadrul Centrului Român pentru Inovație în Dezvoltare Locală .

Aplicarea se face în perioada 1 octombrie – 15 noiembrie 2013, prin completarea unui scurt formular online, care va cuprinde informaţii de bază despre profilul organizaţiei, tehnologia, încadrarea pe piaţă și obiectivele de comercializare. În urma unui proces de evaluare, 15 companii vor fi selectate și invitate să participe la program.

Mai multe informații vor fi disponibile în cadrul sesiunilor RICAP Innovation Info, ce se vor defășura în perioada 22-25 octombrie în București, Cluj și Iași.

 

RICAP este rezultatul unui parteneriat între Centrul Român pentru Inovație în Dezvoltare Locală (CRIDL) și Institutul Larta, bazat în Los Angeles, SUA. Programul este finanțat de Romanian-American Foundation (RAF), în cadrul programului Applied Research, Technological Innovation and Entrepreneurship (ARTIE), și implementat cu sprijinul Gea Strategy & Consulting.

RICAP construiește pe expertiza acumulată timp de 20 de ani de Larta Institute prin susținerea a circa 3.500 de inovatori din 17 țări, precum și pe experiența membrilor Gea Strategy & Consulting și CRIDL în sprijinirea antreprenoriatului din România.

Puteți afla oricând mai multe informații despre RICAP pe site-ul proiectului www.ricap.ro sau intrând în legătură cu noi la contact@ricap.ro.

Posted in Uncategorized

Pasi marunti de la ideea de reforma la inovatie in sectorul public in RomaniaSmall steps from reform to innovation in the public sector in Romania

Centrul Roman pentru Politici Europene (CRPE) a publicat zilele acestea un document de sinteza foarte folositor pentru a re-porni discutia asupra problemelor sistemice din sectorul guvernamental in Romania. Publicatia se bazeaza si pe o analiza functionala comprehensiva facuta de experti ai Bancii Mondiale asupra sectorului guvernamental in 2010. Ambele recomanda in esenta solutii despre cum resuscitam administratia publica si imbunatatim eficienta ei in Romania. CRPE a deschis ieri catre public dezbaterea pe temele acestea in cadrul unei discutii cu specialisti din cadrul guvernului si Bancii Mondiale pe site-ul de stiri Hotnews. Sper ca aceasta sa conntinue si in cadrul guvernului. Pana una alta, am contribuit si eu cu o idee, si cred ca raspunsurile participantilor dau de gandit.   

Problemele din sectorul public definite in raport sunt toate interconectate si contureaza un sistem ale carui reguli par foarte greu de schimbat. Practic, fiecare pas al procesului livrare de politici publice este compromis.

Pe de-o parte, regulile de functionare ale sistemului per ansamblu sunt inchistate intr-un stil de guvernare inchis, ierarhic, centralizat, si foarte politizat dezvoltat dupa 1989. Printre problemele cele mai critice se regasesc urmatoarele puncte:   

1. Lipsa de fundamentare a politicilor. Politicile publice din Romania nu sunt bazate pe fapte, pe dovezi si analize solide care sa fundamenteze deciziile de masuri guvernamentale luate. In ciuda existentei unor proceduri agreate la modul formal in acest sens, acele recomandari nu sunt respectate.

2. Capacitatea redusa de a formula o viziune si a unor obiective strategice. Dat fiind ca guvernul nu analizeaza cu adevarat situatia curenta (plus istoricul ei) in domeniul pe care vrea sa il modifice, nu stie de unde porneste, si nici nu propune clar unde vrea sa ajunga pe termen scurt si lung. Ba mai mult, nu tine cont de posibile consecinte ale actiunilor sale, din moment ce nu are o imagine de sistem a problemelor, si nu evalueaza posibilul lor impact inaintea implementarii deciziilor. Guvernul isi asuma deci riscuri foarte mari de nereusita din start.  

3. Dialogul deschis si constructiv este o modalitate de lucru care inca nu s-a institutionalizat intre majoritatea actorilor care ar trebui implicati pe parcursul formularii politicilor. Exista multe exemple de masuri luate in discordanta cu obiective de politici din alte domenii. Nu exista un mecanism efectiv de coordonare intre ministere.  

4.Comunicarea si construirea sustinerii din partea partilor afectate de masura luata este aproape inexistenta. In Romania, deciziile se iau in mod ad-hoc, netransparent, prin Ordonante de Urgenta in mare parte, nebazate pe dovezi factuale, si fara a fi supuse unui minim proces de consultare.

Raportul CRPE pune foarte mare accent si pe urmatorii doi pasi ai procesului formularii si livrarii politicilor publice, ca puncte esentiale in cresterea eficientei guvernarii:

5. Momentan, obiectivele formulate in diversele domenii de interventie a statului nu sunt transpuse in procesul de bugetare. Ceea ce se formuleaza in buget nu tine cont de scopurile pentru care guvernul a promis anterior ca va lucra. Este foarte mare nevoie de conectarea sistemului de stabilire de obiective, cu cel de bugetare, si cel de monitorizare a progresului spre acele obiective.  Cu alte cuvinte, planificarea strategica trebuie intarita.

6. Managementul livrarii politicilor si serviciilor publice, precum si monitorizarea implementarii lor trebuie neaparat sa puna mai mult accent pe performanta si pe urmarirea realizarii obiectivelor propuse. 

Pe de-alta parte, pe langa neconcordantele din procesul actual de formulare a politicilor publice din guvern descrise mai sus, sistemul public este compromis si la nivelul “stocului” de resurse umane si caracteristicile lui: lipsa unui corp majoritar de functionari publici profesionisti, si comportamentul celor din pozitii de decizie (de multe ori selectati pe baza politica), uneori manati mai degraba de interesele personale in detrimentul interesului public in activitatile lor. Sunt bineinteles si alte fatete ale problematicii resurselor umane in administratia publica din Romania, cum ar fi remuneratia mica si instabilitatea carierei, care poate contribuie la perpetuarea unui comportament interesat de obtinerea de beneficii personale, coruptia, nepotismul, etc. Totul se reflecta in natura discretionara a deciziilor de alocare de resurse financiare sau umane in sectorul public, si e unul din factorii ce conduce la mentinerea nivelului scazut sau deteriorarea eficientei guvernarii in Romania.  

Exista o serie de studii care concluzioneaza ca implementarea unui sistem de management strategic in institutii publice, trecerea la monitorizarea rezultatelor si impactului programelor de politici si un management al bugetului public orientat spre performanta pot conduce si la reducerea coruptiei si cresterea gradului de responsabilitate (“accountability”) in sistemul public (exemple din publicatii Banca Mondiala aici sau FMI – aici). Cel mai recent, insa, conform studiului FMI, se pare ca in urma experientelor implementarii reformelor in managementul bugetelor si a sistemelor publice in state in curs de dezvoltare, reformele de amploare nu au avut impactul scontat. Rezultate mai bune au fost obtinute prin masuri punctuale, care atingeau diferite modele de comportament, si erau concentrate pe anumiti pasi din procesul de bugetare sau re-design institutional, si testate si imbunatatite treptat.

In fine, e interesant de urmarit discutia de pe Hotnews si posibilele optiuni de reforma dezbatute in spatiul oferit comentariilor publicului. Eu am argumentat ca majoritatea reformelor din administratie de pana acum nu au fost acceptate de facto de catre nici un nivel al guvernului, nici cel politic, nici cel administrativ. Punctul care mi s-a parut ca lipseste din propunerile discutate si pe care l-am semnalat ar fi ca dupa parerea mea o reforma de acest fel ar trebui “co-produsa” de catre majoritatea stakeholderilor si abordata in mod mult mai participativ, pentru a fi internalizata de politicieni si corpul functionarilor publici, si nu impuse numai de sus in jos. Cred ca ce n-am precizat destul de clar e ca o implicare directa, personala si un angajament ferm al liderilor politici in transmiterea mesajului reformelor e unul din ingredientele cheie. Apoi, valorizarea experientelor functionarilor publici si includerea lor drept co-designeri ai procesul de reforma mi s-a parut inca un punct necesar, ce poate fi implementat in diverse forme. Eu ma gandeam la formarea de grupuri de lucru interne in acest sens si incurajarea unei culturi de colaborare mult mai deschisa, ce ar lasa spatiu pentru inovatie. Dragos Dinu de la CRPE sintetizeaza alti cativa pasi ce pot fi luati:

  • “- implicarea decidentilor politici in designul acestor reforme de la bun inceput
  • – dezvoltarea abilitatilor funcionarilor publici in “negocierea” acestor aspecte cu politicienii
  • – utilizarea de consiliere /mentoring dedicata decidentilor politici
  • – o functie de facilitare mai pregnanta de la nivelul Centrului Guvernului catre decidentii de la nivel ministerial
  • – finantarea si implementarea de programe care sa stimuleze dezbaterea pe teme de politici publice la nivelul partidelor politice (intarind capacitatea la acest nivel) si in parteneriat cu societate civila.”  

Insa nu trebuie uitati beneficiarii serviciilor publice in design-ul reformei. Dupa cum spunea si Victor Giosan in discutia de pe forum, acesta este inca un punct foarte sensibil, prin apatia imensa existenta in Romania fata de mediul public, lipsa de implicare a cetatenilor si optiuni de vot care de fapt legitimeaza status-quo-ul (ca de exemplu votarea unor primari cu un track record penal).. Este clar ca rezistenta la schimbare vine din toate directiile. Totusi, ca avocat al actiunii locale ce sunt, salut ideile lui Gary Reid (consultant la Banca Mondiala), care a subliniat nevoia de a creste presiunea asupra politicului din partea cetatenilor si a societatii civile si ce posibilitati ar exista. El a dat ca exemplu de solutie proiectul Report Cards, care deja da rezultate de mai mult de 10 ani in India, si implica cetatenii in acordarea de feedback  asupra serviciilor publice de care au beneficiat si comunicarea feedback-ului catre un public cat mai larg la nivel local si bineinteles catre decidentii politici. O alta initiativa din Europa, care stiu ca exista de ceva timp si de asemenea pare a fi de succes este Brigada Kafka. Ea consta in grupuri de cercetatori care lucreaza impreuna cu guverne / agentii locale sau centrale la rezolvarea unor probleme concrete de imbunatatire a eficientei lor. Brigada Kafka a ajuns pana acum sa isi deschida un sediu si in Budapesta, deci speranta exista ca in curand o sa aflam despre rezultatele lor si in Romania. Si un al treilea exemplu pe care-l pot aduce sunt Simpl Challenges, un proiect din Marea Britanie care creeaza un spatiu sau o platforma ce aduce expertiza unor specialisti si experientele unor beneficiari de servicii publice laolalta in evenimente de generare de idei si co-creare de servicii publice pentru guvernele locale care vor sa-si imbunatateasca performantele. Este clar momentul ca astfel de actiuni sa apara si in Romania.

Posted in Uncategorized

Sugestie de lectura: “De unde vin ideile bune”Reading suggestion: “Where Good Ideas Come From”

Am citit de curand cartea lui Steven Johnson, “De unde vin ideile bune”, o carte din care cu siguranta multi se pot inspira asupra modului cum pot aborda procesul de a aduce o schimbare, de a imbunatati un proces sau de a inova.  Inceputa ca o introducere in istoria inovatiei, cartea ofera pe parcurs  o multime de lectii despre modul in care ne putem noi insine contura mediile in care actionam, astfel incat sa permita sa aibe loc inovatiile de orice fel. In acelasi timp, cred ca este o modalitate  foarte buna  de a expune cateva din conceptele cu care lucreaza CRIDL, despre care vom mai vorbi in curand.

Trecand prin nenumaratele exemple de descoperiri stiintifice si inovatii prezentate in carte (de la evolutia gandirii asupra sistemului solar la dezvoltarea penicilinei sau internetului), ce mi se pare valoros e ca suntem foarte usor ghidati spre a intelege procesul prin care au luat nastere acele inovatii. Urmarind firul cartii, ni se contureaza o metoda de a recunoaste mediile care pot fi favorabile inovarii, pe care intr-un fel sau altul o putem prelua sau aplica in munca noastră sau in comunitatea noastră, de exemplu. Unele din ele ar putea suna ca povete de minim bun simt, dar luate per ansamblu pot contribui ca baze ale unei strategii de lucru la aproape orice nivel. Mai jos sunt unele puncte interesante pe care autorul le aduce în acest sens, pe baza incursiunilor in istoria inovatiilor:

  • Inovația a avut loc, în general, pe baza unor “banuieli lente.” Pentru a contura o idee este nevoie de ceva timp, de obicei, pentru ca pur si simplu procesul de clarificare a ideii e de durata, chiar daca din exterior ar parea ca e totul la indemana. E folositor ca ideile sa fie lasate libere, sa se formuleze in ritmul lor.  Darwin e dat ca exemplu de om de stiinta care s-a invartit in jurul a mai multor idei pana in momentul cand toate acestea s-au pus cap la cap in teoria evolutiei speciilor.
  • In acelasi timp, pe langa faptul ca acest proces de conceptualizare se întâmplă in ritmul sau lent, de cele mai multe ori inovatiile se produc în general într-un domeniu destul de apropiat tehnologiilor utilizate / cunoscute sau in perimetrul cunoștințelor deja existente ale designerului. Autorul il numeste un proces pe baza principiului “adiacentului posibil.”
  • Reciclarea / recombinarea ideilor este un alt element important în procesul de inovare. Intr-un mediu deschis, ideile curg si se pot reformula in diferite combinații în mod constant. Ideile noi au împrumutat întotdeauna unele caracteristici ale produselor existente, si le-au folosit pentru scopuri diferite. In plus, acestea au fost rezultatul a mai multeor iteratii de-a lungul unui mecanism de “încercari și greseli” (trial and error).  Putem face un salt înainte pe plan tehnologic sau material aducand un produs sau serviciu complet nou pe piață prin aplicarea unei tehnologii existente, unei idei sau a unui cadru conceptual intr-un domeniu cu totul nou. De exemplu, Gutenberg a inventat procesul de tiparire a cartilor aplicand o tehnologie din domeniul fabricarii de vinuri de fapt.  
  • “Serendipitatea” / Accidentele fericite – inovarea se întâmplă cateodata prin conexiuni surprinzatoare, la care cel mai probabil s-a ajuns in mod foarte aleator, prin intalniri sau intamplari ce pun totul intr-o lumina noua. E de fapt un proces natural, organic. Imaginați-vă ideile pur și simplu ciocnindu-se, moment in care sensul întâlnirii lor apare instantaneu designerului într-un fulger de inspirație. Este important, totusi, ca designerul sa fie capabil sa inteleaga si sa profite de oportunitatea adusa de descoperirea sa atunci când apare, chiar și în cele mai ciudate momente.  

Cum spuneam, aceste procese luate separat par foarte naturale, si totusi, cati dintre noi le urmarim in munca noastra? Sau cati dintre noi incearca sa isi creeze mediul in care sa actioneze urmarindu-si ideile? Ce ne impiedica, sau in general ce bariere exista pentru designeri? Cum pot fi ele depasite?      

Pentru cei care sunt preocupati de a isi crea un spatiu cat mai propice creativitatii (fie la nivel personal, profesional sau chiar politic), Steven Johnson pledează pentru sprijinirea proceselor de inovare prin crearea unei “arhitecturi a serendipitatii,” un contur pentru arena în care ideile se pot ciocni si multiplica mai ușor. Listez iarasi cateva idei:

  • Un rol important poate fi jucat de platforme sau spații pentru întâlniri și schimburi de idei, care ne permit să construim acele “banuieli lente” mai usor.
  • Pot da foarte bune rezultate si “retelele de inspiratie“, ce pot lua forme de tot felul (de la prieteni cu care iesim la o bere la grupuri profesionale formale sau informale, sau clustere industriale)  
  • Depinde bineinteles de domeniu, dar inovarea nu se întâmplă numai în zidurile închise ale unui departament de cercetare intr-un institut public. Mai degrabă factori externi, cum ar fi cooperarea, co-crearea și conexiunile intre discipline / sectoare permit atingerea acelui “adiacent posibil”, și pot conduce la inovare. Steven Johnson aduce argumente prin analiza a peste 200 de inovatii in sprijinul acestor procese. E adevarat ca multe dintre aceste inovații au început de proiecte tradiționale de cercetare și dezvoltare, dar o cantitate enorma de idei noi, mai ales din ultimele decenii, s-au dezvoltat printr-un proces organic, bazându-se pe mai multe contribuții de la persoane diferite aflate în rețele deschise și fluide. Motivatia pentru inovatie nu consta (doar) in competiția pentru resurse sau in obtinerea drepturilor de brevet, ci mai degrabă cooperarea și deschiderea procesului conduce la dezvoltarea si propagarea lor.
  • Steven Johnson (și alți “entuziaști” ai domeniului inovatiei) numesc mediul in care se intalnesc astfel de conditii ca un “ecosistem” pentru inovare, deoarece inovațiile se întâmplă atunci când procesul de generare de idei este deschis si supus la diferiti stimuli externi, într-un proces de feedback dinamic.

Acestea sunt doar cateva din ideile propuse de Steven Johnson, ce pot fi luate ca puncte de reper pentru cum putem construi un mediu propice inovatiilor la orice scala (personala, in comunitate, sau chiar la scala macro, in politici de promovare a inovatiei in orice domeniu). Fara a pretinde ca sunt o reteta a inovatiei, principiile acestea se pot deja recunoaste in multe din proiectele unor companii ca Google, in proiecte de inovatie sociala sau in politici publice inteligente. Vom prezenta astfel de exemple si in postari viitoare. Pe moment, inchei cu o schita a cartii care completeaza ideile expuse mai sus. Toate sunt un indiciu catre posibile raspunsuri la una din intrebarile care ne ghideaza in proiectele CRIDL: Cum am putea face România sa fie mai inovatoare?

Steven Johnson’s 2012 book “Where good ideas come from” is definitely an eye-opening introduction to the history of innovation and to how we can design our environments so that they allow innovation to happen. Steven Johnson illustrated about 200 examples of innovation processes and the features they have in common. We can draw several lessons from these processes, even if the paths the innovators took to make their ideas happen were sometimes very straight-forward, almost linear, or some other times quite a “quirky” process.

The book is a great way to get an insight into how to recognise environments that are innovation-friendly and what to pursue or encourage to make our work, our life or even our community more prone to innovation. Here are some interesting points the author makes in this sense:

  • Innovation has generally happened based on “slow hunches.” Building up an idea usually takes time, sice the process of putting the pieces of the puzzle together can be quite a lengthy one. Darwin is given as an example of a scientist who had been wandering around taking different approaches to explaining his theories, until he reached a clearer thinking on the theory of the origins of species.
  • While this slow conceptualisation process happens, the “adjacent possible” principle is at work: New products or new ideas have generally appeared within the realm of already existing technologies or the scope of knowledge of the designer / discoverer, building upon them.
  • Recycling / recombining ideas is another important step in the innovation process. New ideas have always borrowed some features of existing products but used them for different purposes. Plus, this has been the result of several iterations along a “trial and error” mechanism. Ideas travel and end-up in different combinations constantly. We can make the leap forward and bring a completely new product or service to life in a technological or scientific field by applying an existing technology, idea or conceptual framework to a totally new domain.
  • Serendipity – innovation happens when ideas merely got connected by chance, by clicking with one another in a natural, organic process. What’s more, it helps a ton if these ideas come from completely different directions, or domains. Imagine ideas simply bumping into each other, and then the innovator instantly grasping the moment and giving meaning to the ideas’ encounter in a flash of inspiration. However, one needs to be able to recognise and grab the opportunity for the idea breakthrough when it comes along,  even in the weirdest of moments. Keeping an open mind and always being in search mode does help.

While these processes seem like common sense and have been taking place for ages, how many of us can say that they are following similar patterns in their work? Or how many of us can say that they are trying to create the proper environment for making their ideas happen, and are trying different approaches to solving problems? In other words: What’s keeping us from pursuing more creative processes? How can we overcome these barriers?

Steven Johnson advocates for supporting the innovation processes by creating an “architecture of serendipity” and setting the scene where ideas can more easily bump into each other and multiply. I list another short series of ideas I drew; the book has lots more to offer:

  • A huge role can be played by platforms or spaces for encounters and exchanges of ideas, which allow us to connect those “slow hunches” easier.
  • Building  “inspiration networks” can also help to foster innovation in so many different dimensions of our society. They can take various forms, from meeting friends for drinks, to being a member of a professional community or a part of an industrial cluster.  
  • This is why pure R&D labs are not enough, as innovation happens not only in the closed walls of an R&D department. Rather, external factors such as cooperation, co-creation and linkages cutting across domains can lead to innovation. Steven Johnson proves this empirically by analysing over 200 innovations, starting from the discovery of the solar system, to penicillin, or the internet. Several of these innovations have started from traditional R&D projects, but a tremendous amount of new ideas, especially during the past decades, have come up through the organic process of building upon several contributions in open and fluid networks.  It is not (only) competition for resources or patent rights that drove the innovation process, but rather cooperation and openness. These are factors that support the development and diffusion of innovations.
  • Steven Johnson (and other innovation enthusiasts) call this environment an “ecosystem” for innovation, where the idea generators are subject to different external stimuli, in a dynamic feedback process that build up innovations.

These are among the ideas that can be taken as basic guiding principles for how to start / continue innovating and let creativity flow. While this is not a recipe, some of these ideas are already pursued in big corporations like Google, in social innovation projects or in smartly designed public policies. We will debate more on such issues in future posts. For now, I leave you with a sketch of Steven Johnson’s book illustrating the broad lines of how innovation comes about, giving a hint to answering one of the questions that are guiding CRIDL’s journey: How might we make Romania more innovative?

Posted in Uncategorized

Plan de Acţiune pentru Dezvoltare Locală- Raionul Cahul, Republica MoldovaAction Plan for Local Development in Cahul region, Republic of Moldova

CRIDL a elaborat, pe parcursul lunilor mai – iulie 2013 Planul de Acţiune pentru raionul Cahul, Republica Moldova, ca parte a proiectului european VIVA EASTPART – Valorizarea centrelor istorice prin îmbunătățirea capacității de gestiune pentru localități de mici dimensiuni aflate în zona parteneriatului Estic.

 Proiectul VIVA EASTPART vizează elaborarea unei metodologii de valorificare sustenabilă pentru dezvoltare locală a patrimoniului cultural şi natural, implicând comunitatile locale si actorii locali din trei zone-pilot: Valea Hârtibaciului din România (Asociaţia pentru Tranziţie Urbană- lider de proiect), regiunea Tavush din Armenia ( parteneri locali: ARMECAS – Asociația Armeană pentru Ecoturism) şi raionul Cahul din Republica Moldova (parteneri locali: ACTIE – Agenția de Cooperare Transfrontalieră și Integrare Europeană).

Cătălina Preda și Gruia Bădescu, membrii ai CRIDL, au fost cooptați în echipa de experţi internaţionali ai proiectului, reunind specialişti din Italia, Spania, Armenia şi România. Cătălina și Gruia au elaborat metodologia în cadrul a trei seminare tematice şi au lucrat cu actorii locali pe parcursul proiectului, incluzând trei ateliere în fiecare zonă pilot. Experţii CRIDL şi echipa ACTIE au colaborat la o serie de activităţi din proiect- analiza contextului teritorial local, naţional şi european, elaborarea suportului metodologic al dezvoltarii teritoriului prin cultura, organizarea activităţilor de planificare participativă, care au condus la schițarea planurilor locale de acțiune și a unor idei de proiecte care sunt concepute pentru a promova experiențele și valorile locale dar și pentru a testa metodologia și pentru a stimula o dezvoltare durabilă a teritoriului.

Planul de Acţiune este un instrument de lucru pentru realizarea obiectivului general al sustinerii unei dezvoltari echilibrate a teritoriului, care sa genereze o dezvoltare economica bazata pe resursele de peisaj si patrimoniu cultural, in acelasi timp contribuind la dezvoltarea capacitatilor locale pentru o abordare teritoriala integrata din partea comunitatilor implicate. Planul de Actiune Local pentru zona reprezentativa din Raionul Cahul a rezultat ca urmare a desfasurarii celor trei ateliere locale, in care actori locali, echipa ACTIE şi experţii CRIDL au dezbatut prioritatile raionului (implicit ale zonei Moldova de Sud) in contextul dezvoltarii locale printr-o abordare centrata pe sisteme culturale teritoriale, a carei metodologie a fost stabilita in dezbaterile din cadrul a trei ateliere tematice. Planul de Actiune Local răspunde cerintelor exprimate de actorii locali dar si caracteristicilor esentiale ale teritoriului de referinta: generarea unei creșteri socio- economice menținând calitatile peisajului natural și protejând totodată patrimoniul cultural material , imaterial, traditiile si obiceiurile prin punerea in valoare adecvata. Scopul acestui Plan de Acțiune Local este adoptarea unei serii de măsuri care să armonizeze aspectele relevate prin analiza teritoriului/contextului teritorial si care sa induca cresterea calitatii vietii populației locale pe termen lung cat si constientizarea de catre comunitatile locale a modalitatilor de dezvoltare prin patrimoniu şi peisaj . Un alt obiectiv este crearea unui model de actiune teritorial- cultural replicabil si in alte zone ale Republicii Moldova sau in zone de interventie a proiectului din estul Europei.

 

CRIDL has developed, during May – July 2013, the Local Action Plan for the Cahul district, Republic of Moldova, as part of the EU-sponsored VIVA EASTPART project: Valorisation and Improving of Management of Small Historic Centers in the Eastern Partnership Region.

VIVA EASTPART’s goal is to develop a methodology for the sustainable valorization for local development of natural and cultural heritage in the specific context of post-socialist countries, involving local communities and local stakeholders in three pilot areas: the Hârtibaciu Valley in Romania (Association for an Urban Transition- project leader), the Tavush region of Armenia (local partners: ARMECAS – Armenian Ecotourism Association) and the Cahul district of Moldova (local partners: ACTIE – The Agency for Crossborder Cooperation and European Integration).

Cătălina Preda and Gruia Bădescu, CRIDL members, have been coopted as part of the team of international experts from Italy, Spain, Armenia and Romania who developed the methodology through three thematic seminars and worked at the local level with stakeholders in three local workshops and beyond. The CRIDL experts have worked with ACTIE on an array of activities of the project, including the analysis of the local, national and European territorial context, the methodological support of local development through cultural heritage, the organization of the process of participatory planning, culminating in the drafting of local action plans and project ideas designed to promote local values and experiences but also to test the methodology and to stimulate the sustainable development of the territory.

The Action Plan is a document intended as a working tool to achieve the general objective of supporting a balanced territorial development, based on landscape/nature and cultural heritage as resources and the cultural territorial system approach, identified as the central methodological set of tools for the project areas. The Local Action Plan for the Cahul district is the outcome of three local workshops in which the project team, CRIDL experts and local working groups established the local intervention priorities and the strategic framework for action. The Plan answers to the demands expressed by local stakeholders as well as to the characteristics of the territory: generating socio-economic growth while maintaining the qualities and values of the natural landscape and protecting and valorizing cultural heritage- material and immaterial, traditions and customs. The purpose of this Local Action Plan is to adopt a series of measures to 1) harmonize aspects which emerged through the analysis of the territory/ territorial context; 2) to increase the quality of life of the local population on the local term and 3) to increase the awareness of local communities on development opportunities through heritage and landscape. Furthermore, another important goal of this document is to create a territorial-cultural model of action which can be replicable in other areas of the Republic of Moldova or other areas in Eastern Europe.

 

Posted in Uncategorized

Resurse inovatoare pentru revitalizarea comunităţilor locale Innovative resources for reviving local communities

Urmăresc OpenIDEO de ceva timp şi sunt în mod constant uimită de numarul mare de idei pe care oameni din întreaga lume le generează pentru fiecare subiect pus in dezbatere. OpenIDEO este o „platformă de inovare deschisă”, care incearcă să sprijine oamenii pentru a elabora împreună „idei pentru binele social”. Conceptul site-ului plasează comunităţile (fie ele online sau offline) în centrul unui întreg mecanism de soluţionare a problemelor, în care ideile sunt supuse unor trei faze – inspiraţie, conceptualizare şi evaluare. Această scindare în procesul de inovare permite ca ideile să fie rafinate şi filtrate pentru a deveni fezabile şi cu un potenţial de impact mai mare. La sfârşitul acestui proces, cele mai convingătoare idei sunt alese, astfel încât acestea să poată fi puse în practică de către înşişi creatorii lor, sau replicate la nivel global în diverse comunităţi.

Un caz interesant de pe OpenIDEO a fost provocarea pe tema restabilirii vitalităţii în oraşe decăzute. Aceasta a fost sponsorizată de o companie mare de mobilier din zona Detroit, care a recunoscut importanţa implicării comunităţilor locale în procesul de îmbunătăţire a  calităţii vieţii în oraş pentru afacerea sa. Cele mai multe dintre cele 20 de idei câştigătoare ar putea fi luate ca exemple de acţiuni concrete, care pot fi replicate în oraşe din întreaga lume. Un proiect care rezoneaza cu CRIDL este ideea OpenCity, care are ca scop să facă uz de aplicaţii inteligente şi tehnologie pentru a facilita colaborarea dintre locuitorii orasului cu privire la aspectele care ar putea îmbunătăţi cartierele lor (vezi videoul de prezentare mai jos).

Mai mult, o alta idee care ar putea fi utilă în cazul în care este adaptată la contextul din România al normelor administrative neclare tabileşte ca scop să  “Decodeze codurile” – prin elaborarea unui manual online uşor de utilizat pentru a naviga prin jungla avizelor necesare pentru a începe o iniţiativă mică la nivel local, ca o grădină urbană sau un concert.  

 Cu proiectul nostru, Patrimoniu 2.0, CRIDL are în plan să dezvolte, de asemenea, un mecanism similar pentru conservarea patrimoniului cultural local. Proiectul încearcă  să unească într-o platformă virtuală cunoştinţele specialiştilor şi a comunităţilor locale, pentru a contribui la conservarea valorilor locale, şi la consolidarea unui proces de colaborare adoptat de către localnici şi împărtăşit cu publicul larg.

OpenIDEO poate deveni şi o modalitate de a sparge aşa-numita prăpastie între sectorul public, sectorul privat şi societatea civilă. O caracteristică a sa este faptul că orice organizaţie poate începe o “provocare” şi poate cere contribuţii din partea unui public larg la o problemă cu care se confruntă. Un exemplu este ultima “provocare”, unde Comisia Europeană s-a angajat într-un astfel de proces de ideaţie într-un parteneriat recent cu OpenIDEO. Comisia a lansat căutarea de idei pentru sprijinirea antreprenorilor de a îşi creşte start-up-urile web la nivel global. Comisia promite să pună în aplicare în viitor unele dintre cele mai bune soluţii propuse. În cazul în care un astfel de proces ar deveni folosit la scală mai largă, cred ca are potenţialul de a stabili un flux de idei mai consistent între cele trei sectoare şi a le angaja într-o bucla de feedback constructiv mult mai bine decât o pot face consultările publice obişnuite de exemplu.

În ţară, Restart România este una dintre de resursele pe care o au antreprenorii sociali români tot în spiritul OpenIDEO, şi în mod sigur este o platformă valoroasă de urmărit. Dacă ştiţi de orice alte idei similare, care deja se întâmplă în jurul lumii sau la nivel local, ne-ar plăcea să afle cât mai multă lume de ele! Resursele există, şi putem construi pe baza lor în timp. Ele pot fi cu siguranţă aduse mai aproape de casă  şi pot deveni realitate cu ajutorul oamenilor inspiraţi care se angajează pentru realizarea lor.

I’ve been following OpenIDEO for some time now and I am constantly amazed at the sheer amount of ideas that people from all over the world generate for each topic challenged. OpenIDEO is an “open innovation platform” that strives to “support people to design together for social good” and it places communities (be they online or offline) at the centre of an entire problem-solving mechanism. The trick is that the ideas undergo three phases – inspiration, concepting and evaluation. This split in the innovation process allows for the ideas to be refined and filtered in order to become feasible and more impactful. At the end of this process, the strongest ideas are chosen and shared so that they can be put in practice by their creators themselves, and replicated globally in various communities.

An interesting case was the challenge on restoring vibrancy in run-down cities. It was originated by a large furniture company from the Detroit area in US, which recognized the importance of engaging the local communities in the process of improving the liveability of the city.  Most of the 20 winning ideas could be taken as examples of concrete actions that can be replicated in cities around the world. One project that resonates with CRIDL is the OpenCity idea, which aims to make use of smart apps and technology to facilitate collaboration between city residents on issues that could improve their own neighbourhoods.

What’s more, there’s another idea that could be useful if adapted to Romania’s context of foggy administrative rules, as it sets as a purpose to “Decode the codes” – by compiling an online user-friendly manual on how to navigate through the jungle of permits needed to start a small local initiative like an urban garden or a concert.

With our project, Heritage 2.0, CRIDL is also developing a similar mechanism  for preserving the local cultural heritage. It strives to unite the knowledge of experts and local communities into a virtual knowledge platform and  make the preservation of local values a process embraced by the local stakeholders and shared with the wider public.  

This tool for designing solutions to social problems may also be the next big thing to break the so-called divide between the public sector, the private sector and the civil society. One feature it has is the fact that any organisation can start a “challenge” and ask for contributions to a problem they are faced with. An example is the latest “challenge” of the website, where the European Commission itself engaged in such an ideation process. It recently partnered with OpenIDEO and launched one question in search of ideas for supporting web entrepreneurs take their start-ups to the global level. The Commission also promises to implement some of the best solutions proposed by the solvers in the future.  If such a process were used more widely, it has the potential to restore the flow of ideas between the three sectors and engage them in a constructive feedback loop much better than the usual public consultations do.

Restart Romania is a resource Romanian social entrepreneurs also have in the spirit of OpenIDEO, and it definitely is a growing platform worth contributing to and following. If you know of any other similar ideas already happening around the world or locally, please do share with us!  The resources are there to build on and in time they can definitely be brought closer to home and turned into reality with inspired people working on that. 

Posted in Uncategorized

Suntem online!We’re online!

 

Primavara. Am terminat procedurile birocratice de înființare, ne-am apucat serios de treabă și e timpul să facem un prim pas către public: să ne prezentam în mediul online.

Mulțumim că ne-ați vizitat pagina și ne-am bucura de feedback!

Spring. We’re done with all the bureaucratic set-up procedure and we began serious work so it’s about time to do a first step towards the public: to introduce ourselves in the online environment.

Thank you for visiting our page and we would welcome your feedback!

Posted in Uncategorized

Impresii de la Forumul Urban 2012 din BruxellesOpinions from the Urban Forum 2012 in Bruxelles

Săptămâna trecută Comisia Europeană a organizat  Forumul Urban la Bruxelles,  unde au fost prezentate câteva din propunerile privind modul în care vor putea beneficia orașele europene de fonduri structurale după anul 2014. Am participat și eu la un seminar din cadrul forumului și pot spune că sunt câteva  lucruri foarte interesante în pachetul legislativ propus de Comisie in Octombrie 2011, care ar merita o dezbatere mai amplă. Propunerile urmează să fie dezbătute de Parlamentul European și Statele Membre (SM) și deci mai pot suferi schimbări. Cert este că, după 2014, orașele ar putea căpăta un rol și mai important în implementarea politicii de coeziune, mai ales pentru că a fost recunoscută contribuția lor din ce în ce mai mare atât la creșterea economică, la îmbunătățirea educației sau inovației tehnologice, dar și la probleme grave de ordin social ca sărăcia și segregarea socială, sau poluarea mediului în Europa.

Noutățile propunerilor Comisiei sunt legate și de acordarea de fonduri mai multe special pentru dezvoltarea integrată a orașelor, de exemplu prin direcționarea obligatorie pe viitor a minim 5% din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) către acțiuni la nivel urban. O altă noutate este că acest procent de 5% din fondurile FEDR va fi cheltuit printr-un mecanism  de Investiții Teritoriale Integrate (ITI), care va putea îmbina fonduri din diferite Programe Operaționale pentru strategii de intervenții integrate în zonele urbane.  ITI sunt văzute ca investiții de mare anvergură și pot fi folosite pentru tipuri diferite de activități la nivel de cartier, sector, sau arie peri-urbană .

La forum am descoperit și exemple de bună practică în astfel de proiecte, printre care și o experiențădin Budapesta, din care primarii din România s-ar putea inspira pe viitor. În Budapesta a fost revitalizat cu fonduri europene un cartier neglijat din districtul Józsefváros. Prin investiții în renovarea locuințelor și a școlii din cartier, construcția unui teren de sport sau introducerea unor programme locale de training pentru o mai bună angajabilitate a locuitorilor, cartierul a început să se dezvolte. Astfel de intervenții pot fi finanțate pe viitor cu ajutorul ITI și ar merita să fie déjà gândite la nivel local. Comisia oferă de fapt o bază de date cu numeroase exemple de proiecte de succes implementate cu fonduri europene din care primarii noștri ar putea să împrumute câteva idei.

Fondurile ITI vor fi însă direcționate doar spre anumite orașe. Comisia Europeană va lăsa SM să propună câte maxim 20 de orașe care pot fi eligibile pentru astfel de investiții de tip ITI. Mai mult, ele vor trebui fi menționate în Contractul de Parteneriat pe care SM trebuie să îl semneze cu Comisia pentru a primi fonduri structurale din 2014 încolo, deci ar trebui sa fie cunoscute în principiu până la sfârșitul lui 2012.[1] Orașele selectate vor fi adunate pe o Platformă de Dezvoltare Urbană Sustenabilă , care va conține 300 de orașe din toată UE.  Platforma va fi deschisă tuturor pentru a se inspira din rezultatele celorlalți și a câștiga mutual de pe urma experiențelor lor,  mai ales în ceea ce privește abordări inovative ale unor probleme locale în diferite domenii.

Acum mingea este în terenul Statelor Membre să își configureze strategiile de investiții pentru dezvoltare cu ajutorul fondurilor structurale și să le propună în cadrul Contractului de Parteneriat cu Comisia.   În cazul orașelor, este, deci, momentul să ne gândim cum pot ele să profite cât mai mult de fondurile care vor fi puse la dispoziție din 2014. Datorită limitei de 20 de localități care pot fi parte a platformei europene, ar insemna că doar jumătate din reședințele de județ din România ar putea beneficia de ele. Este criteriul mărimii demografice a orașelor unul bun pentru a le alege? În plus, în România, specificarea municipiilor în cadrul Contractului de Parteneriat ar putea foarte ușor ajunge să fie făcută pe criterii politice, și nu neapărat pe baza unei evaluări obiective din care să reiasă care dintre ele ar avea capacitatea administrativă și ideile inovative să susțină astfel de proiecte complexe care să corespundă nevoilor reale ale comunităților locale. Există riscuri de  irosire a fondurilor și pierdere a unor oportunități de dezvoltare pe care nu ni le permitem. De aceea poate ar fi un exercițiu constructiv să ne gândim cum ar putea fi selectate cele 20 de orașe în mod cât mai transparent.  Dacă ne gândim la cazul României, ce orașe am putea propune ca exemple de bună practică în activități inovative pentru a îmbunătății viața comunității locale?

Articol scris de Laura pe 25 februarie 2012

Săptămâna trecută Comisia Europeană a organizat  Forumul Urban la Bruxelles,  unde au fost prezentate câteva din propunerile privind modul în care vor putea beneficia orașele europene de fonduri structurale după anul 2014. Am participat și eu la un seminar din cadrul forumului și pot spune că sunt câteva  lucruri foarte interesante în pachetul legislativ propus de Comisie in Octombrie 2011, care ar merita o dezbatere mai amplă. Propunerile urmează să fie dezbătute de Parlamentul European și Statele Membre (SM) și deci mai pot suferi schimbări. Cert este că, după 2014, orașele ar putea căpăta un rol și mai important în implementarea politicii de coeziune, mai ales pentru că a fost recunoscută contribuția lor din ce în ce mai mare atât la creșterea economică, la îmbunătățirea educației sau inovației tehnologice, dar și la probleme grave de ordin social ca sărăcia și segregarea socială, sau poluarea mediului în Europa.

Noutățile propunerilor Comisiei sunt legate și de acordarea de fonduri mai multe special pentru dezvoltarea integrată a orașelor, de exemplu prin direcționarea obligatorie pe viitor a minim 5% din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) către acțiuni la nivel urban. O altă noutate este că acest procent de 5% din fondurile FEDR va fi cheltuit printr-un mecanism  de Investiții Teritoriale Integrate (ITI), care va putea îmbina fonduri din diferite Programe Operaționale pentru strategii de intervenții integrate în zonele urbane.  ITI sunt văzute ca investiții de mare anvergură și pot fi folosite pentru tipuri diferite de activități la nivel de cartier, sector, sau arie peri-urbană .

La forum am descoperit și exemple de bună practică în astfel de proiecte, printre care și o experiențădin Budapesta, din care primarii din România s-ar putea inspira pe viitor. În Budapesta a fost revitalizat cu fonduri europene un cartier neglijat din districtul Józsefváros. Prin investiții în renovarea locuințelor și a școlii din cartier, construcția unui teren de sport sau introducerea unor programme locale de training pentru o mai bună angajabilitate a locuitorilor, cartierul a început să se dezvolte. Astfel de intervenții pot fi finanțate pe viitor cu ajutorul ITI și ar merita să fie déjà gândite la nivel local. Comisia oferă de fapt o bază de date cu numeroase exemple de proiecte de succes implementate cu fonduri europene din care primarii noștri ar putea să împrumute câteva idei.

Fondurile ITI vor fi însă direcționate doar spre anumite orașe. Comisia Europeană va lăsa SM să propună câte maxim 20 de orașe care pot fi eligibile pentru astfel de investiții de tip ITI. Mai mult, ele vor trebui fi menționate în Contractul de Parteneriat pe care SM trebuie să îl semneze cu Comisia pentru a primi fonduri structurale din 2014 încolo, deci ar trebui sa fie cunoscute în principiu până la sfârșitul lui 2012.[1] Orașele selectate vor fi adunate pe o Platformă de Dezvoltare Urbană Sustenabilă , care va conține 300 de orașe din toată UE.  Platforma va fi deschisă tuturor pentru a se inspira din rezultatele celorlalți și a câștiga mutual de pe urma experiențelor lor,  mai ales în ceea ce privește abordări inovative ale unor probleme locale în diferite domenii.

Acum mingea este în terenul Statelor Membre să își configureze strategiile de investiții pentru dezvoltare cu ajutorul fondurilor structurale și să le propună în cadrul Contractului de Parteneriat cu Comisia.   În cazul orașelor, este, deci, momentul să ne gândim cum pot ele să profite cât mai mult de fondurile care vor fi puse la dispoziție din 2014. Datorită limitei de 20 de localități care pot fi parte a platformei europene, ar insemna că doar jumătate din reședințele de județ din România ar putea beneficia de ele. Este criteriul mărimii demografice a orașelor unul bun pentru a le alege? În plus, în România, specificarea municipiilor în cadrul Contractului de Parteneriat ar putea foarte ușor ajunge să fie făcută pe criterii politice, și nu neapărat pe baza unei evaluări obiective din care să reiasă care dintre ele ar avea capacitatea administrativă și ideile inovative să susțină astfel de proiecte complexe care să corespundă nevoilor reale ale comunităților locale. Există riscuri de  irosire a fondurilor și pierdere a unor oportunități de dezvoltare pe care nu ni le permitem. De aceea poate ar fi un exercițiu constructiv să ne gândim cum ar putea fi selectate cele 20 de orașe în mod cât mai transparent.  Dacă ne gândim la cazul României, ce orașe am putea propune ca exemple de bună practică în activități inovative pentru a îmbunătății viața comunității locale?

Articol scris de Laura pe 25 februarie 2012

Posted in Uncategorized